Mirajul iubirii
In suflet deznadejdea imi deveni amic,
Dar iata, esti aici si nu-mi vine sa cred.
Imi sterg cu palma ochii, mai bine sa te vad.
Te string la piept in brate si gingas te sarut.
Din ochi imi curg siroaie si nu pot sa ma uit .
Mi-a inecat privirea o lacrima sarata,
Sarata si amara, sa fie blestemata !
Dar nu-i nimic, iubito,la piept am sa te string
Si o sa-ti simt caldura si inima batind,
Si-o sa te tin in brate,pe palme-am sa te tin,
Si o sa te feresc,de ploaie si de vint .
O,dulcea mea splendoare,o mingierea mea,
Sa fii mereu cu mine,sa fii mereu asa:
Frumoasa,tandra,fina ca ingerul ceresc,
In fiecare zi, sa ma indragostesc !
Sa fiu nebun,salbatic,sa fiu bolnav de tot;
Bolnav, dar de iubire,as vrea sa ard in foc .
In focul pasiunii, sa ma topesc,sa mor!
Sa mor, dar linga tine,atit de mult te-ador.
Dar ce se-ntimpla oare ca tu te-ndepartezi?
Doar eu nu dorm acum, dar pare ca visez
Si tu dispari in ceata,a fost doar un miraj.
Se pare ca-n zadar prinsesem la curaj.
Iar stau in intuneric, nimic nu mi-a ramas,
Doar deznadejdea oarba si sufletul meu ars.
(Mirajul iubirii Sandic Constantin)
Свидетельство о публикации №114021711102