Vioristul cu vioara

Eu te visam pe tine intr-o frumoasa seara,
eu viorist eram, iar tu erai vioara.
Pe fiecare struna cu drag te sarutam,
in patima nebuna noi amindoi ardeam.

In valsul de iubire noi ne lansam decis,
iar notele curgeau frumos de nedescris;
cu toata pasiunea eram cuprinsi in dans ,
iar timpul se scurgea, intr-o secunda-un ceas .

Eu iti cintam fierbinte, din suflet, cu talent,
iar tu-mi sopteai zimbind: incet , incet , incet.
te rasuflai adinc si ma chemai pe nume 
atunci cind atingeam arcusul meu de strune.

Pe urma te lasai cu capul peste perna,
cu trupul dezgolit , parca erai sirena;
cu parul valuros, frumos, pina la piept ,
iar eu te admiram, asa, ca un poet .

Frumoasa mea vioara, ce linii ideale ,
de parca te-a cioplit maestrul Stradivari !
privirea ta cereasca pe mine ma-nfioara,
tu esti ce mai frumoasa din univers, vioara!

(Vioristul cu vioara Sandic Constantin)