Din somn adanc, din basm, din mit,
Din ratacirea dintre astri,
Isi face cale spre Pamant,
Un tanar zvelt cu ochi albastri.
Fecioarei ii cazu pe plac,
Tinuta, firea, vocea, gandul,
Si se-ntreba fara vileag,
Dar cine este acest mandru?
Cu chip zeesc, privire jucausa,
Efervescent de pasiune,
Ma va preface repede-n cenusa,
Dar cum de-i spune pe nume?
Privind-o lung, ginduitor,
Ingenunchind in fata ei,
Cu ochii insetati de dor,
Da libertate patimii.
Si i-a soptit divinul glas,
Topindu-i gheata inimii,
Tebas, Tebas, Tebas, Tebas...
si mintea mangaindu-i.
Ecoul l-arunca in lume,
Dar nimeni nu la auzit,
Ce-i pasa lumii acest nume,
Cand el fecioarei e sortit.
(Anton Barbu) a.1993
Tebas si Necta fragment на румынском языке
© Copyright: Анатолий Унку, 2014
Свидетельство о публикации №114012400714
Свидетельство о публикации №114012400714
Рецензии