Platanul

               Un lant de aur legat de-acel stejar…
                А. Puskin


In curtea casei in care imi inchiriez apartamentul
creste un arbore urias.
Se numeste platan. In fiece dimineata
maturatorul scutura de pe crengi frunzele galbene.
Pe ramificatii groase stau tarabe de lemn,
scranciobul pentru copii, groapa cu nisip
si gardul din fier forjat…
In groapa cu nisip copiii construiesc castele de nisip,
se joaca cu masinute,
zburda prin ramuris, de parca ar zbura niste ingeri.
Hranesc porumbeii, sar sotronul…
Pe scurt, isi fac de cap in platan —
din cate se vede, le place mult in marele arbore.
Imaginati-va: scranciob, groapa cu nisip,
tobogane de plastic.
De ramuri spanzura balcoane, pervazuri de ferestre
si chiar cele patru scari ale blocului de locuit vecin…
Pe banca din curte stau gospodinele,
apoi se aduna pe creanga cea mai de jos,
sa mai sporovaiasca de una, de alta. Sa zicem, despre Tania, —
aceasta, urcand din nou pe craca cea mai inalta,
se saruta cu un barbat necunoscut ce poarta chipiu
cu cozorocul lung…
Daca privesti spre copac prin geamul casei vecine,
vei vedea ca in el se afla si gemuletul meu. Asadar,
iata-ma in patratul ferestruicii bandu-mi cafeaua de dimineata,
dupa care voi iesi, fireste, la o plimbare prin arbore —
pe crengile acestuia cresc copacei,
se afla tarabe de lemn,
scranciobul copiilor si groapa cu nisip…
Si doi palmieri nu prea mari.
Nimeni nu stie
cum de-au nimerit ei acolo
si nici nu este clar ce ar fi putut spune profesorul Ioffe…




©Aleksandr Veprev, 2013
©Leo Butnaru (trad.), 2013
©Editura «Timpul», 2013
Soarele cartofilor / Aleksandr Veprev, (Butnaru, Leo, trad.). Bibliotecii Nationale a Romaniei.  — Iasi: Timpul, 2013.