Pescuit

…Aici la jonctiunea a doua stihii cerul si marea
pe spargatorul de valuri statea unditarul.
Avea chipul intunecat, bronzat de soare,
imbracat intr-o camasa de vara lipita de trup,
pe cap cu o palarie de pai ce semana cu o strachina…
privea in mare. Astepta pestele sau.
Astepta, cum ar astepta o minune obisnuita.
Si se intampla! Pluta unditei disparu in apa.
Hop! Pescarul trase!!! Undita zbura spre cer…
Din apa, prinsa de carlig, insangerata, ranita
spre nori zbura o barabula solara…
— Ce ti-ar trebui, batrane? — urla ea
neauzit. — Ce vrei de la mine?... —
tipa ea tacand. Dar pescarul
nu auzea tacerea. El se bucura oarecum animalic
de noroc. De prada sa. Mainile li tremurau,
parea cuprins de friguri…
Aici, la jonctiunea celor doua stihii, cerul si marea,
nu se auzea decat scanteierea solzilor ca niste aripi celeste,
plescaitul apei involburate de briza
si usoara sfichiuire a firului de plastic al unditei…
Astea predispuneau la un sir de ganduri
despre complicata si deloc usoara noastra viata,
care de fapt e cu mult mai simpla decat pare: Hop!
Undita zvacneste spre bolta cereasca!
Pescuitul e tot mai spornic…




©Aleksandr Veprev, 2013
©Leo Butnaru (trad.), 2013
©Editura «Timpul», 2013
Soarele cartofilor / Aleksandr Veprev, (Butnaru, Leo, trad.). Bibliotecii Nationale a Romaniei.  — Iasi: Timpul, 2013.