***

13.08.08  Autor Iu.Tatamirov
      ODA PATINTILOR MEI
Rind pe rind trec clipele fugare.
Ca si cum in vis un tren prin gara...
Ma framinta dorul,nare alinare...
Mult mi-e dor de casa de la tara.
Vad in vis cum lunca inverzieste,
Gradinitsa casei infloreste.
Isi revarsa valul de aroma dulce,
Ce ma petrece pina la rascruce.
Mi-e dor de pragul sant,de nucul inflorit.
Mi-e dor de dulcea mea copilarie.
Ea mi-a plecat demult,pe drumuri,la rascruci
Ea mi-a plecat din nou no sa mai vina.
Ma opresc in poarta ostenita...
De asteptari,de vreme inviechita.
Mult mi-e dor de mama,mult mi-e dor de tata,
Inima nieincetat imi bate....
Insa usa casei ii inchuiata,oare se va deschuia
vre-o data?Nucul de la poarta,si-a perdut koroana...
Si nu mai este mama si nici tata.
Mi-e dor de pragul sfint,de clopote batind.
Mi-e dor de vocea mamei,cea duioasa.
Mi-e dor de chipul sfint al tatalui iubit...
Mi-e dor de voi,parinti...v-astept o viatsa!