Poveste de zapada

Afara ninge ca-n povesti,
Zapada nu se-opreste...
Se-ntreaba amarnic:"Unde esti?"
Un suflet ce iubeste.

Iar fulgii mari, inaripati
Se-aseaza pe sprincene.
Dansind o hora brat la brat,
Astern in cimp troiene.

E nunta mare dupa prag
Si iarna se insoara
Cu-al nostru uimitor meleag,
Si ninge...ninge iara...

El ar veni cu mii de flori,
Sa-i bucure privirea,
Dar frigul si un car de nori
Le-amina intilnirea.

Din cer cad fluturii de nea,
Suflarea le topeste.
E alba vita si cu ea
Noi vom albi, fireste...

De ce asteapta in zadar?
Trec anii si iubirea...
Pierduta-n sinul lui Gerar,
Ingheata fericirea...

E ger amrnic si cumplit,
Intr-un tinut de vata.
Desi pamintul a albit,
Speranta-i colorata...

Ajung  atitea intrebari,
De ce, pe unde, oare?
Scutit de lacrimi si dureri
E doar acel ce moare...

Afara ninge ca-n poveste,
Nu sta inchis in casa.
Ai viata-ntreaga sa iubesti.
De iarna-cui ii pasa?

---------------------------------------------
www.crowelle.com