Sub cizme geme o frunza ruginita,
Ea pleaca in farmecul cel aurit de toamna,
De ploaia rece si de vint e insotita,
Cu pasii gratiosi ,frumoasa doamna.
Si ca o pasare aripa cind desface,
De parca in cer ar vrea sa-si ee zborul,
Al ei suflet zbuciumat nu are pace,
La-cele zile calde-o duce dorul.
Ploaia-i spala lacrima pe fata,
Dar vintul o cuprinde-n amortire,
Al dragostei cindva se rupe lantul,
Ia provocat durere prima ei iubire.
Ea pleaca in freamatul cel dureros de frunze
Sa-i spele gindul trist aceasta ploaie,
Sa-i sarute vintul gingas a ei buze,
Sa-si lecuiasca rana ce amar o doare!
Frumoasa Doamna
© Copyright: Красный Рыцарь, 2009
Свидетельство о публикации №109110801409
Свидетельство о публикации №109110801409
Рецензии