SOARTA 20.08.2005
In seara asta arde focul
Si stele-apar pe cer.
Viata continua sa joace “jocul”,
Insa acum mai tare decat fier.
Ore se duc mai greu ca niciodata
Si timpul s-a facut ma lung.
Soarele bate tare si odata,
Dar noaptea si cu frigul corpul ung.
Te scoli devreme dimineata,
Te doare capul obosit.
Atunci si intelegi ce-i “viata”,
Si ca pe tine-a parasit.
Alergi pana te duc picioare,
Apoi te tarai pana poti.
De parc-ar fi niste vioare,
Muschii se strang ca doua roti.
Incerci sa urli, dar sens nu are,
Te-aude numai cerul sfant.
Ajungi pe iarba, dar nu pare
Prieten nici al tau pamant.
Ti-aduci aminte viata toata,
Cum ai pierdut iubirea ta.
Incerci sa stergi aceasta pata,
Te scoli si fugi – e soarta ta…
***
E soarta mea, eu am ales-o,
Cum sunt acum,voi fi mereu.
Precum iubirea am “ucis-o”,
Voi fi doar singur, numai “eu”!
Soarta, румынский язык
© Copyright: Ягарак Янеж, 2005
Свидетельство о публикации №105082801164
Свидетельство о публикации №105082801164
Рецензии