Au fost odata doi copii
Doua fiinte vii
Doi fratiori cuminti
Erau ei singuri la parinti.
Si totul parintii le faceau
Nimic nu le interziceau
Aveau ei grija de copii
Ca bolta de stele mii.
Si iata ca ei au crescut
Si lumea ei au mai vazut
Si nu stiu ce s-a intimplat
Dar caracterul s-a stricat.
Nu mai erau baieti cuminti
Nu ascultau ei pe parinti,
Ba chiar strigau si ii jigneau
Deloc pe dinsii nu-i iubeau.
Si-au cumparat ei case frumoase
Aveau sotii ei din familii alease
Iar de parinti ei au uitat
Si aceasta pe batrini i-a intristat!
Nu merita parintii
Asemeni atirnari
Si multi au aceasi pareri
Sa ne iubim parintii.
Sa nu scuipati voi niciodata
De unde veti minca.
Pentru plata buna
Rasplata buna se dea!!!
Doi copii
© Copyright: Флауеркуйн, 2003
Свидетельство о публикации №103120701031
Свидетельство о публикации №103120701031
Рецензии